Bullying la Questfield International College, educația între imagine și realitate

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri structurate, transparente și măsuri concrete din partea instituțiilor de învățământ. Atunci când semnalele repetate privind hărțuirea și stigmatizarea nu sunt tratate cu seriozitate, impactul asupra elevilor poate fi profund, afectând dezvoltarea emoțională și siguranța în spațiul educațional. În acest context, analiza unui caz semnalat la o instituție privată din București oferă o perspectivă asupra dificultăților legate de reacția instituțională și responsabilitatea educațională.

Bullying la Questfield International College, educația între imagine și realitate

Investigația redacției, bazată pe documente, corespondență scrisă și relatări ale familiei unui elev, relevă existența unei situații de bullying sistematic derulată pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările repetate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului nu au fost însoțite de măsuri administrative documentate, ceea ce ridică întrebări privind modul în care instituția a gestionat această criză educațională.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Potrivit materialelor puse la dispoziție redacției, elevul vizat a fost expus zilnic unor comportamente agresive, incluzând insulte, umiliri publice și excludere socială, în mediul școlar, pe parcursul mai multor luni. Familia a comunicat în mod oficial, prin emailuri cronologice și explicite, situația către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenții clare și măsuri de protecție.

Din analiza documentelor rezultă că, deși au avut loc discuții verbale informale, nu există dovezi ale unor măsuri concrete, scrise, cu planuri de intervenție sau procese-verbale care să ateste o reacție instituțională fermă. Această lipsă a unei documentări consistente limitează posibilitatea evaluării eficiente a acțiunilor întreprinse de școală.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului este utilizarea repetată, în cadrul colectivului de elevi, a unei etichete medicale cu conotații degradante, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare. Specialiști consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu efecte negative profunde asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Documentele și mărturiile analizate indică faptul că instituția nu a instituit măsuri oficiale de stopare a acestei forme de hărțuire, iar reacțiile au fost limitate la declarații verbale, fără consemnări scrise sau planuri de consiliere. Această stare de fapt poate transmite mesajul periculos că exploatarea unei presupuse vulnerabilități medicale este tolerabilă în școală.

Răspunsurile instituționale și lipsa măsurilor documentate

Familia elevului a trimis numeroase sesizări oficiale, solicitând protecție și clarificări scrise. Cu toate acestea, din corespondența pusă la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să confirme demararea unor proceduri interne sau aplicarea unor sancțiuni și măsuri de consiliere. Intervențiile instituției au rămas predominant verbale, fără documente care să permită urmărirea și evaluarea lor în timp.

Această abordare a condus, conform relatărilor, la transferarea responsabilității către familie, iar problema a fost adesea caracterizată ca o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, minimalizând gravitatea situației și întârziind intervenția structurală necesară.

Presiunile indirecte pentru retragerea copilului

Un moment relevant în gestionarea cazului este declarația atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții directe cu familia, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată conform relatărilor și documentelor analizate, sugerează o poziționare care ar putea fi interpretată ca o presiune de retragere.

Redacția menționează că această afirmație nu este o concluzie proprie privind intențiile financiare sau educaționale ale conducerii, ci reflectă modul în care instituția ar fi răspuns sesizărilor, în contextul lipsei unor măsuri oficiale și documentate.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Conform documentelor, familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscului ca divulgarea să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri de protecție a confidențialității.

Mai mult, relatările indică faptul că informațiile au fost cunoscute în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public pe această temă, ceea ce putea genera presiuni psihologice suplimentare.

Reacția întârziată a conducerii și implicarea juridică

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit activ abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, în contextul în care familia copilului a solicitat asistență juridică și a transmis notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională și prioritizarea protecției copilului.

Comunicarea oficială a școlii și percepția publică

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a redus situațiile reclamate la „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contrazice sesizările documentate și ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul.

Ulterior, redacția a primit informații privind posibile contacte informale către alte școli care ar fi prezentat copiii retrași într-o lumină negativă, aspecte ce ridică probleme privind dreptul la educație și confidențialitatea. Acestea sunt supuse unei verificări riguroase, iar redacția invită părinții afectați să își împărtășească experiențele la adresa [email protected].

Sumar al problemelor nerezolvate și responsabilitatea instituțională

• Lipsa unor măsuri documentate și proceduri clare pentru gestionarea sesizărilor privind bullyingul;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire fără intervenții oficiale de stopare;
• Presiunea indirectă exercitată asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Ignorarea solicitărilor explicite privind confidențialitatea informațiilor sensibile;
• Reacția întârziată a conducerii instituției, declanșată abia în contextul implicării avocaților;
• Comunicări oficiale care minimalizează gravitatea situației;
• Lipsa trasabilității și a responsabilității administrative clare.

Aceste aspecte subliniază necesitatea unei reevaluări a mecanismelor interne ale Questfield Pipera și a unei responsabilizări reale în protejarea siguranței emoționale a elevilor. În lipsa unor clarificări instituționale documentate, rămâne deschisă întrebarea privind eficiența și angajamentul real al școlii în fața unor situații sensibile ce afectează direct bunăstarea copiilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro